Crearea si evoluția umană în mitologia greacă. Mitul Creației.

• Crearea și Evoluția Umană în Mitologia Greacă. Mitul Creației. 

 În mitologia greacă, originea planetei şi a tuturor ființelor nu este atribuită unui singur zeu care creează din ceva inexistent, ci apare descris ca un rod al unei transformări progresive, al reordonării unor elemente preexistente, reordonare operată de o singură zeitate sau de mai mulţi zei.

Conform mitologiei grecești, în timpurile străvechi nu existau muritori pe Pământ, doar ființe ce  ar fi avut abilitatea de a trăi veșnic. Nemuritorii au decis să creeze modeland din rămășițele Haosului diferite ființe muritoare să-l locuiască dar, aceste evenimente s-ar fi petrecut după ce Zeus a câștigat războiul împotriva Titanilor (Titanomahia), devenind liderul suprem al Olimpienilor. Conform mitologiei grecești, unul din creatorii ființelor prezente pe Pământ ar fi fost Prometeu, un titan ce a luptat de partea lui Zeus si a Olimpienilor. Odată ajuns la putere Zeus începe să facă ordine în jurul lui oferind daruri si poziții ierarhice fiecărui nemuritor ce a participat in razboiul împotriva titanilor dar,  nu i-a păsat prea mult de muritorii de pe Pământ, ființele umane. 

• Prometeu. Mitul Titanului Prometeu.

Totuși, Titanul Prometeu, pentru că i-a plăcut mult creația prezentă pe Pământ ia cerut lui Zeus sa ofere atenție și protectie  ființelor muritoare. Astfel, Zeus le oferă  libertatea  lui Prometeu și Epimetheus (cei doi fii ai titanului Iapetus), să le dăruiască ființelor pământene diferite calități și abilități. Ok, aceștia entuziasmați de rolul lor important sau pus pe treabă. Epimetheus i-a cerut fratelui său să îi îngăduie lui această sarcină și le-a dăruit oamenilor unuia frumusețe, altuia putere, unuia rapiditate, altuia înălțime. Nefiind atât de inteligent ca fratele său, le-a dăruit toata puterile naturale animalelor, iar pe oameni i-a lăsat neputincioși. Văzând această enormă greșeală făcută de fratele ce căuta să-l mulțumească, Prometeu încearcă să repare cât se mai poate furând inteligența de la zeita Atena, oferind oamenirii rațiune si focul din atelierul lui Hephaistos,  învățândui întreaga sa știință. În acest fel, oamenii ar putea crea foc, încălzi și crea unelte. Ia învățat aproape orice lucru ce îi putea face să evolueze sau să supraviețuiască.

Supărat că Prometeu i-a ajutat pe oameni atât de mult încât aproape îi egalau pe zei și le-a dat focul, care era exclusiv al zeilor, Zeus l-a pedepsit pe acesta trimițându-l la capătul pământului, pe vârful unui munte. Acolo l-a înlănțuit pe o stâncă cu lanțuri groase realizate de zeul fierar, Hephaistos. Și în fiecare zi, Zeus trimitea un vultur care mânca ficatul lui Prometeu.

• Pandora. Mitul Cutiei Pandorei.

Zeus încă nu se linistise cu ce a făcut Prometeu așa că a decis să se răzbune pe ființele umane. El i-a ordonat lui Hephaistos să creeze prima femeie umană din sol și apă. Acesta deja avea în atelierul lui o lucrare care era în fază incipientă, o statuie de metal ce reprezenta o femeie.

Era însă atât de frumoasă, încât Zeus a decis să o aducă la viață.  Fiecare zeu i-a făcut un cadou: frumusețe, grație, inteligență, putere de convingere. Pe de altă parte, Hermes i-a dat minciuna și Hera, curiozitatea, care nu a lăsat-o nici o clipă să stea liniștită. Zeus i l-a dat în dar pe Epimetheus. Acesta, fermecat de frumusețea ei, a luat-o de soție. Cadoul de nuntă din partea tuturor zeilor a fost o cutie, împodobită cu aur și pietre prețioase, dar închisă. Zeus i-a dat cheia Pandorei și i-a spus să nu deschidă vreodată cutia, dacă vrea să trăiască fericită. Epimetheus și Pandora au trăit fericiți, însă curiozitatea sădită de Hera în sufletul femeii creștea. În cele din urmă, Pandora a deschis cutia și toată Nefericirea și Răutatea s-a răspândit în lume: boli, durere, neînțelegere etc. La sfârșit, a ieșit Speranța ca un semn de consolare pentru oameni.

Timp de treizeci de ani Prometeu a rămas legat în Caucaz stând departe de fratele și creațiile lui, până când marele erou Hercule, fiul semizeu al lui Zeus, l-a eliberat în cele din urmă de chinul său.